După o noapte aproape nedormită în cort, din motive de lună plină, ploaie de meteoriţi şi alţi gărgăuni încăpăţânaţi, o dimineaţă mult aşteptată a venit cu un strop de răsărit de soare, cu câteva fire de ceaţă şi nişte pânză de păiajnen înşirată printre garduri. Cam cum vine soarele-n suflet după o furtună de gânduri. Nu strălucitor, ci încet, calm, la timpul potrivit. O dimineaţă prea dimineaţă, cu o plimbare-alergare după cafea şi nişte vorbe ce te-ndeamnă să-ţi fie bine. În astfel de dimineţi poţi chiar să te întorci la nişte vechi pasiuni…

La Roşia Montană

Şi era bine-n vis. Visam la feţi frumoşi, la basme cu zâne salvate când se aşteptau mai puţin, la drumuri iniţiatice care chiar te duceau undeva.

Visam la oameni frumoşi, simpli, sinceri, corecţi, deloc rupţi din poveşti, dar cam acolo le e locul.

Nu-i aşa că-i bine când te aştezi în pat cu diverse fantezii în minte cărora le speri împlinirea şi de nu, măcar te bucuri de nişte gânduri încântătoare?

Când şi cum şi unde le-am uitat şi nu mi le mai pot căţăra printre visele de om normal, nu ştiu.

A fi realist nu înseamnă să-ţi pierzi visele. A fi idealist nu înseamnă să trăieşti doar printre ele. Să-ţi păstrezi echilibrul e lucru mare.

Şi să îmbrăţişezi cu o resemnare deloc tulburătoare nişte certitudini e mai greu decât poate imaginaţia ta, coborâtă din fostele reverii, să ducă.

Sarah Morton: I pity your mother.
Julie: You pity her? Why?
Sarah Morton: Well, I imagine having a daughter who comes home with a different man every night must be difficult for a mother.
Julie: Well, you imagine wrong. You know what? You’re just a frustrated Englishwoman who writes about dirty things but never does them. You can shove your uptight morals up your ass!

“Swimming pool” e o peliculă cu un puzzle aparent uşor de rezolvat, însă toate detaliile cărora iniţial nu le găseşti rostul, nu-s aruncate tocmai aiurea şi gândul ăsta poate să-ţi răsară în minte abia la final când te atinge un semn de întrebare. Drept e că nici atunci, stând pe gânduri, nu poţi clarifica chiar totul.

O renumită scriitoare britanică de romane poliţiste ajunge în punctul de menopauză al carierei şi îşi pierde orice fir de inspiraţie. Editorul ei vine ca un duh cu soluţia salvatoare, trimiţând scribul nedumerit la căsuţa lui de vacanţă din Franţa. Bineînţeles, acesta subliniază faptul că acolo nu doar că îşi va găsi inspiraţia, dar are la dispoziţie şi o piscină. Un loc frumos, diferit şi zero companie te poate umple de idei. Liniştea şi pofta de scris apărută uşor i se sting după ce apare năvalnică, la casa tatălui ei, de nicăieri, blondina Julie, ce-i va deveni pe parcurs fascinantă scriitoarei londoneze, căreia i-a fost ca un ghimpe iniţial.

De la subtile delectări de pe terasa casei cu trupul tinerei ce pluteşte lasciv la marginea piscinei şi până la o relaţie de complicitate între cele două nu mai e mult. Şi să nu pară în zadar aptitudinea ei de criminalist, avem şi-o crimă la mijloc şi mister. Şi dâra de imaginaţie a scriitoarei, ce se înfinge pe parcurs în poveste. Sau alte interpretări, după caz, căci Francois Ozone şi-a făcut puţin de cap. Oricum, Charlotte Rampling e eleganţa în persoană în filmul ăsta.

Ce-i cu piscina? De-acolo ies şi-acolo se scaldă iluziile ţâşnite din frustrări şi te şi miri ce alte gânduri.

Când îţi pierzi zilele disecând diverse sensuri, o dai în pesimisme bizare din motive pe care nici tu nu le mai înţelegi, te uiţi în jur şi îţi vine să ştergi totul într-o clipă, eşti veşnic nemulţumit, dar nici nu îţi dai seama ce te-ar face mulţumit, te perinzi prin milioanele de semnificaţii şi filosofii haotice ce joacă tenis cu mintea ta şi tot aştepţi să ţi se întâmple ceva pentru că “există momente când toate din capul tău te ţin departe de tine”, navigând în neştire, te loveşte frumos un lucru atât de mărunt care-ţi pasează neexplicate endorfine. Din senin şi cu drag.

Cum ar fi melodia asta, care poate fi cea mai bună reprezentare a unei salate de stări, începând pe un ton pe care te aştepţi parcă să şi continue şi te surpinde apoi deschizând alte porţi muzicale. Cam ca un boom ce-apare într-o trăire anostă şi serveşte cu ea un shot de viaţă.

Am primit şi eu leapşa cu filmele din alfabet, de la Marian. Adică se iau pe rând literele din alfabet şi se trece în dreptul lor filmul preferat care începe cu litera respectivă.  Să purcedem, aşadar:

A – Alphaville

B – Breaking the Waves

C – The Conversation

Citeşte mai departe…