Am pornit azi grăbită din cuib. Republicii e lungă și noduroasă și cafeaua mea era to go. Se pare că și to pour, că după doar câțiva pași m-am trezit cu trei pete cochete pe haină. Mă gândeam ce bine mi-ar fi prins un tricou de schimb.

Tricoul a venit după mai puțin de o oră exact din locul unde mergeam. Apoi încă două. Ajunsă la final de agendă, am început să caut colțuri pe care să-mi mai notez una-alta. Ce-a venit imediat spre mine? O agendă.

După o zi cu cură de pufuleți, ce-am primit azi? Un prânz la un restaurant japonez. E drept, când am văzut supa, m-am simțit nevoită să fac ceva ce rar fac, spre rușinea mea: să-mi spun rugăciunea înainte de masă. Felul doi sau ce-o fi fost, a curs mai bine.

Ideea e următoarea: cere și ți se va da sau măcar îndrăznește să nu catastrofezi când ți se-ntoarce fusta-n cap pe stradă, ci să-ți schimbi direcția gândului.

Și nu, nu dezvălui THE SECRET acum, ci doar scurte și mărunte experiențe care m-au bucurat azi și m-au făcut să nu observ nici cu coada ochiului vremea furtunoasă.

Și extratereștrii au Paște, să știți, dar cum ne deplasăm mereu în spațiul ăsta vast, mai pierdem noțiunea timpului. Chiar dacă au trecut câteva zile, nu pot să nu las pe hârtia virtuală câteva trăiri și impresii despre Vinerea Mare de pe Marte.

De ce despre această zi? Pentru că e una pe care n-aș rata-o sub nicio formă sau mai bine zis n-aș îndrăzni să n-o petrec acasă. De când mă știu în univers, în Vinerea Mare mi-am făcut plinul cu lumânări, i-am luat pe ai mei de mână, apoi de braț, apoi doar ne-am luat și-am mers în cimitir, la mormântul bunicii… și-al străbunicului (despre care am aflat c-a prins și monarhie și războaie și perioada interbelică, evident și puțin din comunism). Între timp, au mai murit oameni apropiați, iar vizitele printre morminte s-au îndesat, dar să nu ajungem în partea funebră a lucrurilor.

Vreau doar să prezint partea luminată, ca să-i spun așa, a luminațiilor, că așa îi zicem noi, pe marte, acestei zile. Mergem în cimitir la luminații, unde aproape tot orașul s-a îndreptat să aprindă o lumânare. E un prilej perfect de a te întâlni cu cei pe care nu i-ai mai văzut de ceva vreme, dar și cu cei cu care ți-e imposibil să te mai întâlnești. E o zi completă, în care se întâlnește toată lumea. Nu mă sperie, ci mă face să mă bucur mai mult de cei care mai sunt lângă mine.

Vouă ce vă place la sărbătoarea asta?

P.S. – până acum vreo patru ani, aș fi pus noaptea de Înviere în balanță cu sentimentul din cimitir de vinerea, însă întâmplarea a făcut, că minune nu-i pot zice, ca în an electoral, după ora 12, nu “Hristos a Înviat să” auzim, ci zgomote de artificii.

Nu cred că sunt cea mai feminină ființă, nici nu mă străduiesc să schimb ceva în sensul ăsta, chiar dacă mama abia așteaptă ziua când o să mă vadă și pe mine cocoțată pe niște tocuri, cu un costumaș business pe mine, de preferat fustă și cu-o freză decentă pe care să n-o stric de fiecare dată când îmi vine să-mi trec mâna prin păr.

Totuși, nu pot fugi și nici nu vreau, de faptul că nu m-am născut cu cojones (la figurat am în funcție de nevoie). Când mai prind câte-un moment liber, mai cuget și eu la una alta. Și nu numai la frumusețea spiritului. Astăzi mă gândeam la tipul material de frumusețe, palpabil, da, aia trecătoare, care, din când în când trebuie întreținută.

Am început astfel, să răsfoiesc interneții să văd de ce tendințe dau.

M-am îndreptat spre secțiunea: ce-aș putea face cu firava mea pleată? Acum, din nefericire, părul meu nărăvaș nu-mi prea permite multe. De multe ori tind să cred că soluția e periuță, dar asta nu înseamnă că nu privesc cu jind atunci când vine vorba de capitolul modele coafuri. Când eram mai mică o stresam pe mama cu orele să-mi facă felurite împletituri, criticam, încercându-i nervii, fiecare fir de păr ce țâșnea interzis te miri pe unde, după care, de aiurită sau plictisită, îmi deșiram, rând pe rând, codițele realizate în chinuri.

Când vine vorba de make-up, ei bine, aici mă pierd cu totul. Am stat într-o seară atentă cam jumătate de oră în fața unei prietene ce îmi explica cum se machiază ochii mici și de ce. Bineînțeles, pe măsura relatărilor, ochii îmi deveneau și mai mici. Cred, totuși, că n-ar strica să fiu mai interesată și de aspectul ăsta, chiar de nu-s adepta datului din gene sau a buzelor țuguiate, acoperite de sclipiri.

Pâna la urmă, dacă aș lăsa de la mine, din mândria de n-am chef să mă spoiesc, poate aș descoperi un chip ceva mai vesel. Totuși, aș păstra aspectul ăsta pentru cele mai speciale ocazii, până va fi cazul să-mi ascund din neașteptatele imperfecțiuni ascunse-n colțul vârstei.

Ne mai sinucidem uneori.

Când te-arunci de la etaj şi-n drumul fulger vrei să schimbi o vorbă cu persoanele ce-ţi urmăresc căderea de pe ferestre, e ca-n viaţă, când te încăpăţânezi să te implici în relaţii, când simţi nevoia asta, când o faci automat, uneori involuntar. Te mai prinzi de câte-un pervaz, zăboveşti preţ de câteva secunde, dar persoana din fereastră reuşeşte să-ţi frângă şi ultimele suflări, încât te forţezi să-ţi desprinzi rapid degetele de pe o aşa zisă salvare. Dar, în drum, o iei de la capăt, mai încerci o dată, te mai prinzi de-o alinare, mai atingi un suflet de sticlă şi-ţi umpli astfel călătoria cu dese junghiuri care-ţi dau impresia că trăieşti mai intens, rupându-te din drumu-ţi lin spre dizolvare.

sursa foto: deviantart.com

Sufletul e ca și vântul. Cum e atunci când simți că-ți bate vântul în suflet? A nu se înțelege că bate vântul a pustiu, sufletul fiind secat de sentimente și trăiri, nu. Ci când se întețesc simțurile și spiritul începe să vâjâie, nu ca o adiere, ci ca un viscol puternic ce dă târcoale prin om sau undeva pe lângă om, suficient de aproape, depinde unde-și păstrează sufletul. Când ajunge să zumzăie în el, începe viața. Uneori, cuprinse de disperare, crengile din suflet îngheață, se blochează, se acoperă cu nebunie albă. Când e doar ger, sufletul hibernează, să nu crape, își țese o carapace din diverse pături, se ferește de simțurile ascuțite ca niște țurțuri și așteaptă cuminte ca primăvara să-i topească zbuciumul.

bonus muzical: No clear mind (and nuclear soul )