1. XXY (2007)

Vreţi o dramă cu hermafrodiţi? Asta e! Vreţi să ştiţi cîţi dintre noi avem mentalitate de hermafrodit? Priviţi în jur!

2. Elixir

de Alex Petrescu

MOTTO: Ochii mei abia pot ţine pasul cu ritmul în care creşti în ei…

Am trăit Doi-ul…
De-acum pot să mor liniştit,
Celălalt va trăi pentru mine
Şi chiar de-ar fi să murim amândoi,
Tot va rămane amintire
Locul bătătorit de sub noi…

3. viitor

din arhiva ozeneului fotograf

4. she loves everybody

But you feel so clean
Well she craves affection
So I use protection
And I know she loves me
She loves everybody

1. The Skin I Live In (2011)

Se ia ultima năstruşnicie a lui Almodovar, una bucată Banderas serios, câteva dileme ştiinţifice, nişte ilegalităţi, două sinucideri şi o transformare, i-aş zice, ironică. De ce aşa? Păi dacă tu, mascul, eşti atras de o lesbiană, iar peste câţiva ani de metamorfoză, coşmar şi izolare, te întorci la ea sub o altă piele, mai agreabilă pentru unii, mai rezistentă (chiar cea mai rezistentă), numai mâna unei soarte ironice poate să fie la mijloc. Sau un chirurg care nu le are pe toate. Un film ciudat, fucked-up, ar zice unii, însă eu cred că nu-i tocmai de trecut cu vederea, mai ales că te pune puţin pe gânduri.

2. Precauţie

de Marin Sorescu

M-am îmbrăcat c-o armură
Făcută din pietrele ce-au rămas
După ce a trecut apa.

Mi-am pus o pereche de ochelari
In ceafă,
Ca să pot vedea numai
Cu mintea de pe urmă.

Mi-am protejat
Mâinile, picioarele, gândurile,
Nelăsînd nici un loc liber
Care să poată fi atins de mîngîieri,
Ori de alte otrăvuri.

Chiar inima din piept
Mi-am acoperit-o cu o carcasă
De broască ţestoasă
Ce-a trăit 800 de ani.

Când totul a fost gata
I-am răspuns tandru:
Te iubesc.

3. Adrienne photography

Adriana e colega mea de facultate, cea care mi-a vândut în primul an aparatul de fotografiat pe care-l folosesc şi astăzi (şi pe care sper să-l înlocuiesc curând), care mi-a alimentat pasiunea pentru fotografie şi de la care am furat puţină meserie. Mi-a plăcut mereu felul ei neconvenţional de a capta imagini, creativitatea şi modul jucăuş în care îmbina elementele din jur în cele mai vesele şi totodată intrigante imortalizări.

4. Awolnation – Sail

This is how I show my love
I made it in my mind because
I blame it on my A.D.D. baby

This is how an angel dies
I blame it on my own sick pride
Blame it on my A.D.D. baby

1. El lado oscuro del corazón (1992)

The ball I threw while playing in the park
Has not yet reached the ground.

by Dylan Thomas

Un film-poezie despre, după cum tare bine-i zice titlul, partea întunecată a inimii. Partea care încapsulează-n ea frustrări, temeri, dar și încercări și vise. Oliviero este poetul veșnic idealist, pe de o parte copilul-artist care refuză să crească, pe de altă parte bărbatul ce caută femeia care știe să zboare, iar când o întâlnește, devine el cel care va trebui să-și ia zborul, după câteva încercări de plutire, întrerupte de rațiuni oarecum neînțelese. Un poet care uneori își vinde ideile în rime pe câte-un prânz. Mai multe crâmpeie despre film se pot extrage din poezia următoare.

2. Táctica y estrategia

de Mario Benedetti

Tactica mea e
sa te privesc
sa invat cum esti
sa te iubesc asa cum esti

tactica mea e
sa iti vorbesc
si sa te ascult
sa construiesc in cuvinte
un pod indestructibil

tactica mea e

sa raman in amintirea ta
habar n-am cum habar n-am

sub ce pretext

dar sa raman in tine

tactica mea e

sa spun ce gandesc
si sa stiu ca tu spui ce
gandesti

si sa nu ne vindem unul
altuia

vrajeli
sa nu fie intre noi doi
nici cortina
nici abisuri

strategia mea e

in schimb

mai profunda si mai
simpla

strategia mea e
ca intr-o zi
habar n-am cum habar
n-am sub ce pretext

in sfarsit

sa ai nevoie de mine.

3. crengi deloc apuse

*din arhiva ozeneului.

4. Hanging on

1. Me and you and everyone we know (2005)

Atipic de savuros, incredibil de colorat, fără supradoze de emoții, spontan, vesel și cu-o stare de bine transmisă surprinzător. “Me and you and everyone we know” e un film numai bun de ridicat colțurile gurii și de reamintit că atunci când se instalează mirarea, următoarea stare e bucuria că suntem aici ca să descoperim, să ne descoperim.

O fetiță ce se visează o mămică fericită, casnică, ce-și adună de prea devreme zestrea, două liceene puse pe explorat, dar care renunță la timp, un vânzător de pantofi proaspăt divorțat, ce-și arde mâna visând păsări printre crengi, o artistă deloc apreciată, cu job de “elder cab” și alte câteva personaje în care te și miri pe cine din juru-ți mai regăsești.

2. Fără punctuație

de Marin Sorescu

- Care apropie oamenii, ai spus?
Nu stiu – parca-as vrea să-ti ghicesc în talpa.
- Poate în palma.
- Eu nu ghicesc decât în talpa.
- Ce semn de punctuatie?
- Nimic, adica pune un numar.
Ce numar porti la pantofi?
- 36.
- Foarte bine, 36 mă inspira.
Oricum, e un numar cistigator -
Imi place cum inchizi tu ochii.
Atunci când inchid ochii, plutesc

3. Back to the future, again!

by Irina Werning

4. Somebody That I Used To Know

You can get addicted to a certain kind of sadness
Like resignation to the end
Always the end

1. Finding Forester (2000)

Forrester: No thinking – that comes later. You must write your first draft with your heart. You rewrite with your head. The first key to writing is… to write, not to think!

Spre rușinea mea, filmul ăsta l-am văzut abia de curând. Și-mi pare rău, că mi-ar fi prins bine în multe din momentele mele smulse din “criza scrisului”. “Finding Forester” este un film despre curaj și ambiție, despre perseverență și încredere și mai ales, despre prietenie. Despre nevoia de-a avea pe cineva care să te-ndrume, care să creadă în tine și să te-ndemne să continui… să te regăsești, să faci ce-ți place și să muncești. Un film pe care cu siguranță am să-l revăd. Iar Sean Connery e, ca să citez pe cineva, impecabil. 

* pentru că e vorba despre scris și pentru că de cele mai multe ori, cel mai  drag îmi este să scriu povești despre oameni, fac  o excepție și pun aici, la recomandările de sâmbătă, link către un articol scris de mine pentru Flacăra, despre Adrian Hădean. Apare și-n print, chiar mi-a bucurat ziua să-mi văd numele acolo.

2. Artemis

de Nichita Stănescu

Tigrii sunt zvelti, fiindca-i iubeste ea.
Ea e Artemis! Ea poate, ea stie.
Palisandrii se-nchina cu umbra grea
când trece si suna sandaua ei vie.
Ea-si tine inima în trupul meu
si coama si-o tine în ramuri.
E arcul ei vertical curcubeu!
De degete-i flutura flamuri.
Ea e Artemis! Vorbeste când vrea
Tace când vrea, ca delfinii.
Ea vede zigzaguri numai de stea
si gândeste ca iarba, în linii!
Ea-si tine timpul în reci nisipuri
dintr-o clepsidrã de noapte-zi.
Daca vrea ea, pe chip, sapte chipuri
ca ale mele-i pot straluci!

3. flori de zăpadă

din arhiva ozeneului

4. Shoot into the darkness with your hands

The moon isn’t far,
Hold her by the reins,
It’s worth it to stay.
Nothing stable, nothing patient here