1. Me and you and everyone we know (2005)

Atipic de savuros, incredibil de colorat, fără supradoze de emoții, spontan, vesel și cu-o stare de bine transmisă surprinzător. “Me and you and everyone we know” e un film numai bun de ridicat colțurile gurii și de reamintit că atunci când se instalează mirarea, următoarea stare e bucuria că suntem aici ca să descoperim, să ne descoperim.

O fetiță ce se visează o mămică fericită, casnică, ce-și adună de prea devreme zestrea, două liceene puse pe explorat, dar care renunță la timp, un vânzător de pantofi proaspăt divorțat, ce-și arde mâna visând păsări printre crengi, o artistă deloc apreciată, cu job de “elder cab” și alte câteva personaje în care te și miri pe cine din juru-ți mai regăsești.

2. Fără punctuație

de Marin Sorescu

- Care apropie oamenii, ai spus?
Nu stiu – parca-as vrea să-ti ghicesc în talpa.
- Poate în palma.
- Eu nu ghicesc decât în talpa.
- Ce semn de punctuatie?
- Nimic, adica pune un numar.
Ce numar porti la pantofi?
- 36.
- Foarte bine, 36 mă inspira.
Oricum, e un numar cistigator -
Imi place cum inchizi tu ochii.
Atunci când inchid ochii, plutesc

3. Back to the future, again!

by Irina Werning

4. Somebody That I Used To Know

You can get addicted to a certain kind of sadness
Like resignation to the end
Always the end

Articole similare: