*continuăm seria veștilor despre festivaluri

Anul trecut am fost pentru prima dată la Festivalul de Muzică de la Târgu Mureș, Peninsula. Ba chiar mi-am calculat ziua demisiei și perioada de preaviz în așa fel, încât să ajung din prima seară la seria de concerte inedite. Am pornit cu ozeneul și trei zile am respirat muzică. N-am putut sta până la final și chiar și acum regret că l-am ratat pe Gentleman. Anul ăsta voi fi mai atentă la program și-mi voi gestiona altfel timpul.

1o ani de festival, a doua ediție pentru mine (sper)

Festivalul Peninsula de la Târgu Mureș împlinește 10 ani. Între 23 și 26 august, iubitorii de muzică bună, care vor să meargă la concertele de pe malul Mureșului, vor plăti biletele de intrare la jumătate de preț. Organizatorii au anunțat că anul acesta, cu 100 de lei de căciulă, persoanele interesate, pot participa patru zile la festival, în timp ce biletul pentru o singură zi va costa 40 de lei.

De ieri a început vânzarea biletelor pe eventim.ro. De la 1 august și pe întreaga durată a festivalului, abonamentul crește la 140 lei, iar biletul pe zile, la 60 de lei.

Iată ce grăiește directorul festivalului, Bodor László:

Ne-am dori să sărbătorim cea de a zecea ediţie a Festivalului Peninsula cu cei care ne-au fost alături la petreceri şi la ediţiile precedente ale celui mai mare eveniment din Ardeal. Acesta este motivul pentru care am decis să fixăm preţuri accesibile pentru toate buzunarele: nu vrem ca eventuale greutăţi financiare să împiedice peninsularii să ne fie alături la această ediţie specială. Fanilor noştri le transmitem că vor putea revedea pe scena Peninsula anul acesta staruri de la ediţiile trecute care au făcut să răsune Valea Mureşului de bună voie şi distracţie!

Tot el mai zice că nu se reduce calitatea evenimentului odată cu scăderea prețurilor de intrare. Asta vom vedea, pe măsură ce se anunță artiștii. Momentan, se știe sigur că vor cânta la Peninsula: ATB (trance), Josh Gallahan (electronic), Babylon Circus (reggae-ska), Rotfront (raggamuffin), New Model Army (punk modern).

Foto de anul trecut

Asta-i perioada aia a anului din care eu îmi trag seva. FITS și TIFF sunt combustibil pentru ozeneul meu. Din 25 până în 31 mai, mă încarc cu teatru. Aș sta până la final și, chiar dacă-s bucuroasă că cele două festivaluri nu se mai suprapun, tura asta vreau 10 zile de TIFF, cu-atât mai mult cu cât ieri am aflat o grămadă de vești bune despre festivalul de film de la Cluj.

Nu știu dacă e coincidență sau o adevărată sursă de inspirație, însă în 2012 se domolesc crizele. Festivalul de Teatru de la Sibiu stă sub semnul crizelor, în timp ce filmele din competiția de la TIFF au ca temă centrală crizele de orice fel.

De asemenea, o parte din cei cinci cititori ai mei (da, a crescut numărul), știu că mie-mi place Sigur Rós. Unul, care probabil a citit de pe blogul ăsta cam tot ce am uitat eu c-am scris, știe cât de impresionată am fost când, acum doi ani, la FITS, un spectacol de dans a început pe una dintre piesele lor. Ce nu știe prea multă lume, poate doar cei care au răsfoit blogul festivalului de film și presa clujeană de ieri, e că un membru al trupei a făcut coloană sonoră a unui film ce va fi prezentat la TIFF, Vulcanul, și mai mult, va fi prezent la Cluj ca membru al juriului.

Și acestea nu-s singurele elemente care mă fac să îndrăgesc așa tare cele două festivaluri. Până la urmă, e vorba de teatru și de film, două stări în fața cărora îmi las ochii căscați, gândurile într-un ungher de minte, sufletul deschis, mintea tot mai limpede și toate grijile cât mai departe. Preț de câteva momente (până la câteva ore), mă las furată din viața mea și trăiesc cât mai frumos și mai ales, artistic, prin alții.

Abia aștept să vă povestesc și vouă prin ce vieți am mai trecut, ce trăiri am adunat și câte culori mi-au luminat retina (aici vin și cu partea foto, dacă aparatul meu antic și drag binevoiește să fie resuscitat). Între timp, vă las lista spectacolelor pe care intenționez să le văd la Sibiu, cine știe, poate vom fi colegi de sală și stări. În ceea ce privește filmele de la TIFF, vreau să las spontaneitatea să aleagă, mă las ghidată și de recomandările făcute de Mihai Chirilov, plus doza binemeritată de Kubrick.

Spectacole de la FITS 2012, care vor trece prin retina ozeneului:

Citeşte mai departe…

Octavian Repede este un om interesant. Pe lângă faptul că e soțul unei tipe care a contribuit la “creșterea” mea ca om care dă cu pana, mai e și un tip foarte ambițios, fără ca să-și dea seama asta în primul moment al oricărei zile. A făcut deja un film, care m-a convins să realizez un portret cu omul din spatele proiectului “Draco – chipurile de piată”. Și foarte mare mi-a fost bucuria când am primit zilele trecute pe mail, următoarele rânduri:

DRACO-chipurile de piatra” s-a finalizat dupa 1 an si jumatate.
Filmul expune intr-o maniera originala, neprotocronista sau in legatura cu fenomenul daco-traco maniac, o portretizare a vechilor locuitori ai spatiului romanesc. Productia contine imagini deosebite de la Vatican, Roma, cetatile dacice patrimoniu UNESCO din Muntii Orastiei,de pe cursul Dunarii, Marea Neagra, Adamclisi, sau statui de daci realizate de sculptori romani putin cunoscute, etc.

Documentarul se constituie intr-o intriga a spectatorului referitoare la inca enigmatica si pasionala civilizatie daco-geta.

Trailerul producției ce conține teme precum marte, viziune asupra morții și a vieții etcetera, puteți să-l vedeți mai jos și, dacă vă convinge, să transmiteți mai departe:

pagina de facebook

Am pornit azi grăbită din cuib. Republicii e lungă și noduroasă și cafeaua mea era to go. Se pare că și to pour, că după doar câțiva pași m-am trezit cu trei pete cochete pe haină. Mă gândeam ce bine mi-ar fi prins un tricou de schimb.

Tricoul a venit după mai puțin de o oră exact din locul unde mergeam. Apoi încă două. Ajunsă la final de agendă, am început să caut colțuri pe care să-mi mai notez una-alta. Ce-a venit imediat spre mine? O agendă.

După o zi cu cură de pufuleți, ce-am primit azi? Un prânz la un restaurant japonez. E drept, când am văzut supa, m-am simțit nevoită să fac ceva ce rar fac, spre rușinea mea: să-mi spun rugăciunea înainte de masă. Felul doi sau ce-o fi fost, a curs mai bine.

Ideea e următoarea: cere și ți se va da sau măcar îndrăznește să nu catastrofezi când ți se-ntoarce fusta-n cap pe stradă, ci să-ți schimbi direcția gândului.

Și nu, nu dezvălui THE SECRET acum, ci doar scurte și mărunte experiențe care m-au bucurat azi și m-au făcut să nu observ nici cu coada ochiului vremea furtunoasă.

I promised myself I would never end alone, alone
You said if I wouldn’t dream, we might have a chance to go on, to go on
Waging this war we don’t understand we grow, we grow
We don’t feel like don’t feel like it’s over but it’s falling apart
I don’t want to wait, don’t want to wait, no more