Swimming Pool

Sarah Morton: I pity your mother.
Julie: You pity her? Why?
Sarah Morton: Well, I imagine having a daughter who comes home with a different man every night must be difficult for a mother.
Julie: Well, you imagine wrong. You know what? You’re just a frustrated Englishwoman who writes about dirty things but never does them. You can shove your uptight morals up your ass!

“Swimming pool” e o peliculă cu un puzzle aparent uşor de rezolvat, însă toate detaliile cărora iniţial nu le găseşti rostul, nu-s aruncate tocmai aiurea şi gândul ăsta poate să-ţi răsară în minte abia la final când te atinge un semn de întrebare. Drept e că nici atunci, stând pe gânduri, nu poţi clarifica chiar totul.

O renumită scriitoare britanică de romane poliţiste ajunge în punctul de menopauză al carierei şi îşi pierde orice fir de inspiraţie. Editorul ei vine ca un duh cu soluţia salvatoare, trimiţând scribul nedumerit la căsuţa lui de vacanţă din Franţa. Bineînţeles, acesta subliniază faptul că acolo nu doar că îşi va găsi inspiraţia, dar are la dispoziţie şi o piscină. Un loc frumos, diferit şi zero companie te poate umple de idei. Liniştea şi pofta de scris apărută uşor i se sting după ce apare năvalnică, la casa tatălui ei, de nicăieri, blondina Julie, ce-i va deveni pe parcurs fascinantă scriitoarei londoneze, căreia i-a fost ca un ghimpe iniţial.

De la subtile delectări de pe terasa casei cu trupul tinerei ce pluteşte lasciv la marginea piscinei şi până la o relaţie de complicitate între cele două nu mai e mult. Şi să nu pară în zadar aptitudinea ei de criminalist, avem şi-o crimă la mijloc şi mister. Şi dâra de imaginaţie a scriitoarei, ce se înfinge pe parcurs în poveste. Sau alte interpretări, după caz, căci Francois Ozone şi-a făcut puţin de cap. Oricum, Charlotte Rampling e eleganţa în persoană în filmul ăsta.