Scris de Diana.
Aug
21
Scris de Diana.
O dimineaţă
După o noapte aproape nedormită în cort, din motive de lună plină, ploaie de meteoriţi şi alţi gărgăuni încăpăţânaţi, o dimineaţă mult aşteptată a venit cu un strop de răsărit de soare, cu câteva fire de ceaţă şi nişte pânză de păiajnen înşirată printre garduri. Cam cum vine soarele-n suflet după o furtună de gânduri. Nu strălucitor, ci încet, calm, la timpul potrivit. O dimineaţă prea dimineaţă, cu o plimbare-alergare după cafea şi nişte vorbe ce te-ndeamnă să-ţi fie bine. În astfel de dimineţi poţi chiar să te întorci la nişte vechi pasiuni…
La Roşia Montană
Articole similare:
- Digitalizația // April 21, 2011
- Furtuna vine drept spre mine* // June 20, 2011
- Totul e muzică // February 8, 2012
- O noapte cu Fanfara Transilvania // January 24, 2012
- 272 – Misterele Lisabonei // June 9, 2011
Există 3 comentarii la acest articol.
) e bună metafora. Mai ales dacă vorbim de Roşia Montană. Ori poate chiar şi de suflete.
Adaugă un comentariu.
Articolul anterior
« Visam şi eu Articolul următor
Existenţa gri »
« Visam şi eu Articolul următor
Existenţa gri »
Frumos.
M-am pierdut in poze si, pentru o clipa, m-am simtit acolo in iarba.
[Reply]