1. Happenstance

Sau bătaia de aripi a fluturelui, cum au început ăștia pe imdb să traducă . Dar mai bine zis, Le battement d’ailes du papillon. E un film franțuzesc drăguț, cu frumușica din Amelie, Audrey Tautou și, după cum și titlul îi spune, în cele trei limbi, e un fel de teorie a fluturelui ce-și mișcă aripile și stârnește furtuni în alte zări. În film, mai exact, puteți vedea cum ajută cele mai banale întâmplări la întâlnirea a două suflete pereche născute în aceeași zi. Deși unele coincidențe pot părea clișee ori extra-previzibile, în general nu te lasă cu expresia feței altfel decât în formă de hă-hă! Eu l-am văzut de câteva ori și de fiecare dată când îmi amintesc de poveste parcă l-aș revedea. E bun de weekend. De privit cu cineva drag prin preajmă!

2. Alfred Stieglitz

De fotograful ăsta am dat în timpul unui curs de Politici în UE când, în încercarea de a gugăli ceva nume greu înțeles (am aflat apoi că era Stiglitz, deci n-am fost departe) am dat de câteva imagini foarte plăcute ochiului care m-au cam captivat apoi și mi-au distras atenția de la curs. M-a fascinat atenția acordată de fotograf mâinilor.

4. Nedreptate

Nichita Stănescu

De ce sa auzim si de ce sa avem urechi pentru auz ?

Atit de pacatosi sa fim noi incit sa fim nevoiti

sa avem

sperante, pentru frumusete

si pentru duiosie, ochi

si pentru alergare, picioare ?

Atit de nefericiti sa fim noi

incit sa trebuiasca sa ne iubim.

Atit de nestabili sa fim noi

incit sa trebuiasca sa ne prelungim

prin nastere

tristetea noastra urita

si dragostea noastra infrigurata ?

4.Island Blues

We said goodbye
With the smile on our faces
Now you’re alone
You’re so sad on your own
The truth is
We run out of time
Now you’re looking for me
Or anyone like me

Vine Halloween-ul și nu știți pe unde să vă mascați și să vă beți noaptea împrumutată de peste ocean? Dacă sunteți prin Alba Iulia, iată ce zice un prieten care organizează un party în spațiile Ryma:

Haideți să trecem împreună granița jumătății înfrigurate a anului plini de căldura verii, vine iarna și vrem să mai dănțuim o dată pentru amintirea soarelui.

Vă așteptăm să vă bucurați alături de noi în cea mai fantastică atmosferă, să ne dedicăm energia în alungarea spiritelor rele care ar putea să treacă poarta celor două tărâmuri, să ne ascundem de demonii care ne urmăresc și să-i aruncăm în volbura șemineului, a muzicii, si a dansului.

Împreună vom petrece noaptea când se deschide poarta spre tărâmul întunecat.

Ne vom ascunde sub măști de demonii care ne urmaresc și îi vom alunga prin dans.

Vrem sa danțuim pană nu mai rămâne fir de praf, prejudecată sau strigoi.

Vă veți bucura de mere glazurate, povești cu fantome, filme horror, atmosferă feerică, personaje de basm, și căldura semineului nostru înmiresmată de sunetul halucinant al muzicii.

Vrem să veniți cât mai camuflați in spiritul nopții; drept urmare celor care se vor deghiza le vom răsplăti strădania cu bunătăți alese; iar celor care reușesc să vă păcălescă atat de bine încât să-i confundați cu fantasme le vom da un premiu special, voi îi alegeți.

Nici celor care se vor hotărî în ultimul moment și vin nepregătiți, nu le vom răpi plăcerea balului mascat, drept urmare le vom oferi o mască la intrare.

Să ne vedem cu bine

Saturday, October 30 at 10:00pm – October 31 at 8:00am. Dark Glam – The Halloween Party – Spațiile RYMA – Acces dinspre Caroline (drumul spre PUB 13) – intrare 10 lei.

1. 21 grams (2003)

Nu zic nimic. Pentru că am tăcut după ce l-am văzut chiar și a doua oară. Înainte să vedeți filmul să vă gândiți ce-ar putea valora 21 de grame. Dacă l-ați văzut să vă mai gândiți o dată.

2. Estetic urban

Oraşul seara…
Şantiere în repaos.
Şi firme scrise
Din becuri înstelate.

Oraşul seara…
Pe o piaţă
Cu sclipiri de fier
Claxon, armonic, a sunat.

Foburgul
Cu bachice dorinţi,
Şi cugetări
De opere văzute.

Oraşul, seara…
Din statica uitării, -
Destul frumos,
Destul departe.

George Bacovia

3. “jumătate Hieronymus Bosch, jumătate Chainsaw Massacre“

Așa a fost numit Joel-Peter Witkin:

fotografie realizată de soția lui, Cynthia

mai multe

4. Elephant gun

If I was young, I’d flee this town
I’d bury my dreams underground
As did I, we drink to die, we drink tonight

Far from home, elephant gun
Let’s take them down one by one
We’ll lay it down, it’s not been found, it’s not around

Let the seasons begin – it rolls right on
Let the seasons begin – take the big king down

Octombrie e luna aia… despre care nu ai timp să scrii. Ești pe fugă, descoperi, te plimbi, alergi în stânga-dreapta, te oprești doar ca să guști puțin din viața orașului. Poate ăsta e motivul pentru care octombrie vine cu ceva ploi pe final, să te liniștească, să-ți potolească spiritul nebun, să-ți calmeze curiozitățile și să te așeze la scris.

Octombrie te asigură că toamna e aici. Vine cu frunze căzute, cu fructe și cu oameni ocupați. Octombrie e luna studenților. Mereu o să fie așa. E luna în care, în cel mai fericit caz, te întorci din vacanță, te instalezi, te uiți puțin în jur, respiri și te-arunci în vâlvătaia urbei care te așteaptă pregătită. Baruri, școală, cinema, teatru, felurite evenimente, weekend-uri pline, oameni noi, oameni prea noi, oameni mulți. Octombrie e luna cu folk, poezie pentru serile liniștite. Sau un film văzut în liniștea căminului. A căminului studențesc, bineînțeles.

Dacă septembrie era luna în care te puteai bucura de singurătate, în octombrie starea respectivă nu-ți face bine. În octombrie, oricât de antisocial ai fi, trebuie să fii în preajma oamenilor. Cel mai fain e că îi găsești foarte ușor pe cei mai plăcuți. Din camera de cămin până la facultate sau într-o ceainărie. Pe străzi. Brumărel e luna oamenilor frumoși. Chiar dacă ei pot fi doi sau trei, chiar dacă uneori trebuie să faci peste 6000 de pași ca să ajungi la ei.

Octombrie vine cu ceață peste vise. E luna în care riști să uiți de tine, prea prins de evenimente și distracții. Și luna în care te lovești de responsabilități inutile. Luna care-ți spune că trebuie să fii mai tolerant și mai cald (doar vine iarna). Poate fi luna fără griji, cu cele mai lungi și albe nopți. Octombrie e luna cu muzică bună auzită de peste tot. Nu ți se întâmplă doar o dată să te oprești pe stradă în fața unei cafenele să-ți asculți chitaristul preferat.

Octombrie e luna învăluită în fum. Cea cu drumuri lungi, cu plimbări și sihăstriri în noapte. Octombrie e o lună liberă care umblă noaptea cu mine pe străzi. Și care-mi foșnește sub tălpi. Câteodată stă înghesuită în buzunarul meu drept. Octombrie e o lună care începe să tremure la lăsarea întunericului. Până mai e octombrie îmi propun să văd October Sky și să petrec ce-a mai rămas din lună în ritm de octombrie.

sursa foto: flickr.com

Am fost la teatru în Cluj. În sfârșit. În fața teatrului un afiș mare cu “Electra” de la TNRS care va fi jucată săptămâna viitoare. Na, cum să nu-ți fie dor?

Am fost să văd piesa asta nouă a lui Afrim cu un titlu prea lung ca să-l țin minte, dar pot oricând să-l ctrl V: Ultimul mesaj al cosmonautului către femeia pe care a iubit-o cândva în fosta Uniune Sovietică.

Mi-a plăcut la teatru din Cluj că e foarte mare și faină sala, dar parcă asta face să-mi fie și mai dragă săluța cu scaune roșii a teatrului din Sibiu. Nu mi-a plăcut în schimb cât a trebuit să stau țintuită în scaun. Am sechele cu piesele lungi. Îmi amintesc că ultima interminabilă am văzut-o în cadrul FITS și am adormit de câteva ori. Aseară, deși plouată, nu mi-a fost somn. Am stat atentă, cu ochii larg deschiși și urechile și mai și. Mi-a plăcut muzica. Afrim ascultă muzică bună. Chiar a folosit unele melodii din albumele ce le recomanda el pe facebook. Ce ți-e și ci rețelele sociale!

- niște vorbe de duh din piesă:

Când văd lumea, bărbații o văd prin ochii lor, ei sunt în imagine, cum e camera de filmat în film; când vedem noi lumea, suntem în film.

Dacă e să ne eliberăm de pe pământ trebuie să ne cunoaștem mai întâi limitele.

Nimeni nu e mai periculos decât cel ce nu are nimic de pierdut.

Nu e necesar să fii nefericit!

- despre piesă am scris mai pe larg, dar nu știu cât de la subiect, aici.

- eu m-am simțit ca un ozeneu!

Sursa foto: Nicu Cherciu