Nici nu am făcut bine ochi şi i-am închis cu viteză când am văzut venind spre mine nu o perseidă, ci o leapşă. De la Boghi. De ce? Poate se plictiseşte ori vrea să-mi pună la încercare „drăgălăşenia” şi bunul simţ. No, eu cu lepşele nu prea-s bună prietenă. Nici ele cu mine, ţinând cont că asta e cam prima care mi se adresează. Pare-se că trebuie să scriu nişte lucruri false şi câteva adevărate despre mine (am scos faza cu şapte  pentru că pe unii chiar i-am convis că am ozeneu :) ), dar aşa, dubioase un pic, să fie mai greu la identificat. Aşa, şi după ce înşir eu semi-dezvăluirile, voi, cei patru care-mi citiţi blogul, va trebui să ghiciţi care ce şi cum. Şi ca provocarea să fie mai mare, deci să fiţi voi cinci, maxim şasă, am să-l cadorisesc pe câştigător cu o carte. Carte pe care o aleg în funcţie de persoană şi pe care o primeşte numai live. Cândva, poate niciodată.

Mno, play and think!

1. sunt de pe marte;

2. am un ozeneu in curte;

3. n-am curte;

4. ce mult îmi place leapşa asta!

5. when I drink I hug;

6. în facultate am avut doar două restanţe;

7. v-am spus cât de mult îmi place leapşa?

8. caut om să mă înveţe să cânt la chitară;

9. n-am chitară;

10. ţin o gânganie captivă într-un capac de şprei;

11. gângania nu e moartă;

12. nu ştiu unde voi fi la anul la sfârşitul lunii mai;

13. când eram mică îmi doream să mă fac detectiv;

14. nu dau leapşa mai departe.

Articole similare: