Diana.
Apr
24
Am început neîndemânaţi
să descoperim treptat,
lumea celuilalt.
Am continuat în confuze acrobaţii
fără să ne observăm stângăcia
şi acum, ne temem că vom sfârşi
fără să îndreptăm ceva.
Urletul stins din noi vrea să ne-ndrume,
dar tentaţiile ne adulmecă
şi spiritul se lasă suflat dintr-un zid
unde încolăcirile stângace
l-au împresurat.
Nu aşteptările ne-au depărtat
ci teama şi gândul,
grija de mine, de tine, de noi,
ea ne-a supus înfrângerii
şi degeaba stăm acum erudiţi,
suntem goi.
Am rămas fără tine într-un lan de fum
Şi nu ştiu dacă te-am putut avea vreodată.
Apr
19
Anul trecut de ziua ta îţi dăruiam Ghidul Nesimţitului şi o muzicuţă (că văzusem eu în Închisoarea îngerilor şi mi-am dorit să-i fac un astfel de cadou unei prietene dragi), iar tu ai crezut intrigată, după formă, că ar fi o pastă de dinţi. Anul ăsta, tu, nebuna cu ochii ascuţiţi ţi-ai zărit cadoul pregătit de tresuteşase-iste la mine sub pat şi ţi-ai stricat surpriza cu ceva zile înainte. La anul aş vrea cel puţin să te pot îmbrăţişa!
(scrisoare de la mulţi ani pentru fiinţa cu buzele roşii şi părul bogat, fiinţa ce zace în patul verde, pentru ciorbofila camerei)
Sunt aproape trei ani de când te ştiu. Da, pe tine, fata cu simţuri de focă şi ochii precum nasturii. Recunosc că în primele zile mai degrabă mă speriai decât să îmi doresc să te cunosc mai îndeaproape. Erai înfiptă sau cel puţin aşa-mi păreai cu vestimentaţia ta sport, pierce-ul negru în sprânceana stângă şi cu tipul acela dubios mereu în dreapta ta. Aşa apăreai la facultate, până când prinsă de munci şi alte treburi ai început să vii mai răruţ şi să-ţi motivezi absenţele prin telefon. Şi oarecum, aşa şi cred că am început să ne cunoaştem.
SMS de la tine: Diana, spune-i te rog şefei de grupă să mă pună şi pe mine prezentă că s-a luat curentul pe tramvai.
Apr
9
Ieri a fost ziua vederilor şi a revederilor. Am ajuns prin capitala noastră de judeţ cu ceva scopuri veterinaro-shopingăristice. De puţine ori când merg în oraşul – cimitir al liceului meu – se întâmplă să nu dau de cineva cunoscut, iar dacă e şi vacanţă, musai să mă arunc la o întâlnire cu măcar o mică parte din foştii colegi de liceu.
Nu ştiu cum s-a făcut, dar de când am terminat liceul, niciodată nu am mers cu ei într-un loc ales de mine. Numai tura trecuta ştiu câte mutre s-au făcut be baza alegerii mele. Eeee, acolo nu-i place lui X, eee ăla e bar de roacheri(fost!) şi câte alte bla bla. “Bun, nu-i nimic, mergem unde vreţi voi, că până la urmă eu am venit de pe marte să vă văd, se presupune deci că mi-e cam indiferent”.
